domenica 12 febbraio 2012

Prietenul meu Holden și eu

”De fapt, adevăratul motiv pentru care mai bănănăiam pe acolo e că încercam să mă obișnuiesc cu senzația de rămas-bun. Mi s-a întîmplat să plec din școli sau case fără să am cea mai vagă senzație că plec. Urăsc treaba asta. Nu-mi pasă dacă e o despărțire tristă sau o despărțire proastă, dar cînd plec de undeva îmi place să simt că plec. Dacă nu simți, e încă și mai rău„

Nessun commento: